Atacul mortal de la Cuciulata readuce în atenție o problemă pe care autoritățile o gestionează de ani de zile prin intervenții punctuale, în timp ce oamenii din zonele rurale trăiesc tot mai mult cu frica unui animal sălbatic

Un bărbat în vârstă de 55 de ani și-a pierdut viața după ce a fost atacat de un urs pe un teren agricol din extravilanul localității Cuciulata, județul Brașov, într-o tragedie care readuce brutal în atenția publică problema conflictului dintre populația de urs și comunitățile umane din România, un conflict care, deși nu este nou și a fost discutat în repetate rânduri la nivel politic și administrativ, continuă să producă victime, pagube materiale și o stare de nesiguranță în rândul oamenilor care locuiesc și muncesc în zonele în care prezența animalelor sălbatice a devenit o realitate cotidiană.

Potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și relatate de Agerpres și presa națională, incidentul a avut loc miercuri, 30 septembrie, iar în jurul orei 12:50 polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală Hoghiz au fost sesizați printr-un apel la 112 cu privire la faptul că o persoană ar fi fost atacată de un animal sălbatic în zona localității Cuciulata; la fața locului s-au deplasat polițiști și un echipaj medical, însă gravitatea leziunilor suferite de bărbat a făcut imposibilă salvarea acestuia, cadrele medicale constatând decesul.

Potrivit informațiilor apărute după producerea incidentului, bărbatul se afla pe teren împreună cu soția sa, iar femeia ar fi reușit să fugă și să se refugieze în autoturism, de unde a solicitat ajutor prin intermediul numărului de urgență 112, autoritățile urmând să stabilească în cadrul anchetei toate circumstanțele în care s-a produs atacul și succesiunea exactă a evenimentelor.

Polițiștii au deschis un dosar penal, iar cercetările sunt desfășurate sub coordonarea procurorului de caz, inclusiv pentru stabilirea cauzei exacte a decesului, trupul victimei fiind transportat la serviciul de medicină legală în vederea efectuării necropsiei.

Până aici avem faptele.

Dar tragedia de la Cuciulata ridică o întrebare care nu mai poate fi amânată la nesfârșit: cât timp va mai fi tratată problema atacurilor urșilor exclusiv prin reacții după producerea incidentelor, fără ca România să construiască un mecanism eficient și predictibil de prevenție și gestionare a conflictului dintre oameni și fauna sălbatică?

Pentru că problema nu începe în momentul în care este apelat numărul 112 și nici nu se termină atunci când poliția, ambulanța sau alte structuri ajung la locul unei tragedii.

Problema începe cu mult înainte.

Începe atunci când comunitățile rurale ajung să constate că întâlnirea cu un urs nu mai reprezintă o situație excepțională, ci o posibilitate reală, uneori zilnică, în apropierea gospodăriilor, a drumurilor, a fermelor, a stânelor, a livezilor sau a terenurilor agricole pe care oamenii își desfășoară activitatea.

Pentru cei care trăiesc în oraș, problema poate părea o dezbatere despre biodiversitate, conservarea unei specii sau protejarea ecosistemelor, însă pentru omul care trebuie să intre pe teren pentru a-și verifica animalele, pentru agricultorul care trebuie să-și recolteze cultura sau pentru familia care locuiește într-o comunitate aflată în proximitatea habitatului ursului, întâlnirea cu un exemplar agresiv poate reprezenta o amenințare directă la adresa vieții.

Aici este una dintre cele mai importante probleme ale modului în care este purtată această dezbatere în România: se vorbește foarte mult despre urs ca specie și prea puțin despre sistemul prin care statul trebuie să gestioneze în mod responsabil interacțiunea dintre populația de urs și populația umană.

Cele două lucruri nu se exclud.

Protejarea biodiversității și conservarea faunei sălbatice sunt obiective importante, însă protecția mediului nu poate fi transformată într-un argument pentru ignorarea siguranței oamenilor care locuiesc și muncesc în aceleași teritorii.

La fel de greșit ar fi, însă, ca fiecare incident să fie folosit pentru a transforma întreaga specie într-un adversar al comunităților rurale.

Ceea ce trebuie să existe este un sistem bazat pe date, monitorizare, prevenție, intervenție rapidă în cazul exemplarelor problematice și responsabilitate instituțională clară.

Iar tocmai aici apare întrebarea esențială pentru autorități: există astăzi un mecanism suficient de eficient pentru a preveni ca un conflict cunoscut între oameni și urși să se transforme în tragedii?

Dacă răspunsul este da, atunci trebuie explicat public ce funcționează, cum sunt identificate zonele cu risc, cum sunt monitorizate exemplarele care ajung în apropierea comunităților și ce intervenții sunt realizate înainte ca situația să escaladeze.

Dacă răspunsul este nu, atunci trebuie explicat de ce, după ani de incidente și după numeroase dezbateri publice, România încă nu dispune de un sistem pe care oamenii să îl considere suficient de eficient pentru a le garanta siguranța.

Pentru că nu putem construi o politică publică exclusiv pe reacții.

Nu putem aștepta ca un animal să atace un om pentru ca instituțiile să intervină, iar apoi să considerăm că problema a fost rezolvată doar pentru că s-a întocmit un raport, s-a deschis o anchetă sau s-au făcut declarații.

Prevenția trebuie să fie mai importantă decât reacția.

Iar acest principiu ar trebui să fie valabil indiferent dacă vorbim despre securitate, sănătate publică, siguranță alimentară, infrastructură sau gestionarea faunei sălbatice.

În cazul de la Cuciulata, un om de 55 de ani a plecat pe câmp și nu s-a mai întors acasă.

Aceasta este realitatea care trebuie să stea în centrul oricărei discuții.

Nu o dispută politică.

Nu o confruntare între activiști și fermieri.

Nu o competiție între declarații.

Ci viața unui om.

Și tocmai de aceea autoritățile trebuie să răspundă nu doar la întrebarea „ce s-a întâmplat?”, ci și la întrebarea „ce putem face pentru ca asemenea tragedii să nu se repete?”.

România are nevoie de o abordare matură și coerentă a problemei, în care protejarea ursului sălbatic să fie compatibilă cu protejarea oamenilor, iar deciziile să fie luate pe baza unor date reale privind populațiile, distribuția acestora, comportamentul exemplarelor, zonele cu risc și frecvența conflictelor.

În lipsa unei asemenea abordări, fiecare nou atac riscă să devină doar un episod dintr-o serie care pare fără sfârșit: un om este atacat, autoritățile intervin, se deschide o anchetă, apar declarații publice, societatea reacționează pentru câteva zile, iar apoi problema revine în uitare până la următoarea tragedie.

Aceasta nu poate fi o strategie națională.

Este doar administrarea unei crize de la un incident la altul.

Iar comunitățile din zonele afectate nu au nevoie de promisiuni după fiecare tragedie, ci de un sistem care să funcționeze înainte ca tragedia să se producă.

Moartea bărbatului din Cuciulata trebuie să rămână, înainte de orice, o tragedie umană și nu doar o nouă statistică într-o dezbatere interminabilă despre urși.

Familia lui va rămâne cu pierderea.

Soția lui va rămâne cu trauma unei zile în care și-a văzut soțul atacat și a fost nevoită să fugă pentru a-și salva propria viață.

Comunitatea locală va rămâne cu întrebarea dacă mâine, când oamenii se întorc pe câmp, în pădure sau la gospodăriile lor, sunt într-adevăr în siguranță.

Iar autoritățile trebuie să răspundă acestor oameni.

Nu doar prin comunicate.

Nu doar prin anchete.

Ci prin măsuri concrete, coerente și verificabile.

Pentru că un stat responsabil nu trebuie să fie prezent doar după ce tragedia s-a produs.

Un stat responsabil trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru ca tragedia să nu se producă.

Iar după atâtea incidente, România nu își mai poate permite luxul nepăsării administrative, al măsurilor fragmentare și al reacțiilor care apar abia după ce cineva își pierde viața.

Un om a murit. Iar întrebarea nu mai este dacă avem o problemă. Întrebarea este cât mai așteptăm până să o tratăm cu adevărat ca pe o problemă națională de siguranță, responsabilitate și protejare a vieții.

SIMONA MAN

#Cuciulata #Brașov #Urs #AtacDeUrs #SiguranțaOamenilor #ViațaOamenilor #Fermieri #Agricultură #MediulRural #ComunitățiRurale #FaunaSălbatică #Prevenție #Responsabilitate #Autorități #România #AgroExpert #AgroExpertTV