Un moment de rascruce pentru agricultura din UE

Dr Radu Antohe-cadru universitar, expert in politici agricole si dezvoltare rurala

Un moment de rascruce pentru factorii de decizie din UE: agricultura trebuie sa ramana prioritara în Uniunea Europenă, investițiile în viitorul acesteia nu pot fi opționale. Aceastea vor putea fi o oportunitate pentru conturarea unei strategii europene de investiții în contextul pregatirii viitorului agriculturii europene.

Asigurarea sprijinului pentru venit este esențială, dar nu suficientă. Prin urmare, UE trebuie să se asigure că Politica Agricolă Comună (PAC) și bugetul acesteia sunt dedicate unei suveranități agricole cu adevărat comune, nu celor 27 de strategii agricole naționale care ar concura între ele pe piața internă și ar submina capacitatea Uniunii de a-si exercita influența la nivel global, după cum putem observa. PAC trebuie să rămână o politică puternică, nu să fie redusă la un mozaic ineficient de programe.

Dincolo de bugetul propus de Comisia Europeană, aproximativ 300 de miliarde de euro, cele 120 de miliarde de euro lipsă trebuie găsite și asigurate, atât în ​​cadrul PAC, cât și dincolo de aceasta, pentru a pregăti viitorul agriculturii UE.

Prin urmare, permițând în același timp statelor membre să adapteze setul de instrumente PAC la condițiile locale, liderii UE ar trebui să convină asupra unui număr limitat, dar strategic, de priorități la nivelul Uniunii Europene, pentru a aborda împreună provocările cu care se confruntă toți fermierii din UE, pentru a construi agricultura de mâine, care este pregătită să facă față provocărilor?

Confruntări strategice, prin sisteme alimentare durabile, capabile să facă față viitoarelor crize geopolitice, climatice și economice; adaptărea sistemelor agricole, prin investiții pentru asigurarea accesului la apă, optimizarea rutelor de producție prin intermediul tehnologiilor digitale, potențialul inovării genetice și investițiile în infrastructura zootehnică, consolidarea instrumentelor de gestionare a riscurilor; dezvoltarea agriculturii, pentru a răspunde provocărilor decarbonizării și autonomiei strategice a sectoarelor bioeconomiei care pot dezvolta noi piețe.

CONTEXT

Apă

Agricultura se confruntă cu provocarea adaptării la schimbările climatice. Toate teritoriile UE se confruntă acum cu șocuri climatice, deficit sau exces de apă, schimbarea anotimpurilor și o creștere a fenomenelor extreme, au devenit o realitate. Această nouă situatie impune fermierilor să fie mai flexibili și mai receptivi, să implementeze schimbări sistemice și să facă investiții majore pentru a anticipa și gestiona noile cicluri de producție.

Digitalizare

Revoluția digitală redefinește fiecare nivel de acțiune în agricultură și în cadrul PAC. Este o oportunitate de a pune bazele unei agriculturi dublu performante economic și ecologic, indiferent de dimensiunea fermei. Este, de asemenea, o oportunitate de a construi o PAC bazată pe un cadru robust de indicatori de performanță. Pentru a asigura accesul și oportunitățile egale tuturor fermierilor, UE ar trebui să lanseze un plan de investiții pentru infrastructura agricolă digitală în toate teritoriile și să asigure interoperabilitatea instrumentelor, pentru a încuraja inovația și a debloca întregul potențial al tehnologiilor digitale.

Zootehnie

Sectorul zootehniei se confruntă cu o scădere fără precedent a producției, alături de creșterea importurilor. Acesta se află în centrul unui paradox: solicitări de reducere a emisiilor, blocând în același timp construirea unei infrastructuri noi, mai eficiente. Prin urmare, UE trebuie să elimine barierele economice și de reglementare care împiedică investițiile, printr-un plan care să permită modernizarea la scară largă a sectorului, implementarea unei strategii autentice de decarbonizare, ameliorarea și promovare genetică având drept scop sprijinirea inițiativelor de calitate care să răspundă așteptărilor consumatorilor. Scăderea producției și decapitalizarea fermelor nu sunt inevitabile; tendința trebuie inversată. Sectorul zootehnic ar trebui recunoscut pentru contribuția sa la o nutriție sănătoasă, echilibrată și mai ales pentru beneficiile sale pentru mediu în gestionarea pășunilor, colaborat cu reducerea emisiilor prin investiții în genetică, nutriție, adăposturi precum și utilizarea dejecțiilor pentru producția de biogaz și biofertilizatori, toate acestea reprezintă o misiune.

Bioeconomie

Agricultura și lanțurile sale valorice reprezintă o pârghie cheie pentru decarbonizare și pentru atingerea ambiției unei economii neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon, datorită capacității lor de a susține ciclurile neutre ale carbonului biogen prin fotosinteză. Per total, producția agricolă a UE trebuie să crească cu 25% pentru a face față acestei provocări. Pentru a permite apariția sectoarelor bioeconomiei, Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze pe lanțurile valorice existente pentru a consolida capacitatea de investiții și a promova sinergiile între alimente și furaje, bioenergie, biochimie, bioplastice și biomateriale. Acest lucru ar trebui susținut prin mandate clare similare cu cele stabilite pentru biocombustibili, mandate care ar trebui majorate la cel puțin 10%, accelerând astfel implementarea altor produse biologice.

Gestionarea riscurilor și a crizelor

Solidaritatea europeană este cea mai eficientă modalitate de a gestiona riscurile și crizele agricole și este de cinci ori mai puțin costisitoare decât acționarea fiecărei țări individual. Dacă statele membre ar acționa individual, conform studiilor de specialitate, ar fi nevoie de nu mai puțin de 10 miliarde de euro pentru a acoperi un risc care necesită doar 2 miliarde de euro la nivel european. Aceasta ar trebui completată de mecanisme de declanșare mai clare adaptate diferitelor tipuri de riscuri și de o alocare clară a responsabilităților între Ferme, Statul membru și Uniunea Europeană, pentru a construi un sistem previzibil și eficient care să protejeze investițiile și să asigure continuitatea producției și reducerea potențialului de risc de insecuritate alimentara.