Trădare la Bruxelles: Germania și UE blochează ieftinirea îngrășămintelor. Fermierii români, lăsați pradă falimentului în numele ‘Green Deal’!”

Fermierii români, prinși între costuri record și prețuri de dumping
Comisia Europeană, susținută de Germania, a refuzat suspendarea Mecanismului de Ajustare la Frontieră a Emisiilor de Carbon (CBAM) pentru îngrășămintele cu azot. Decizia lovește direct în competitivitatea fermelor europene, în timp ce România riscă o criză de lichiditate fără precedent în sectorul vegetal.
Contextul Deciziei: „Verde” cu prețul falimentului?
În ciuda presiunilor uriașe exercitate de organizațiile de fermieri (Copa-Cogeca și asociațiile naționale), Comisia Europeană a confirmat că nu va suspenda aplicarea CBAM pentru îngrășămintele importate din afara UE. Deși taxa inițială a fost redusă de la 10% la 1% pentru începutul anului 2026, menținerea acestui mecanism blochează accesul la inputuri mai ieftine.
Germania și Danemarca au susținut măsura, argumentând că aceasta protejează industria internă de îngrășăminte a UE și obiectivele climatice. De cealaltă parte, Franța, Italia și statele din Est avertizează că fermierii nu mai pot suporta aceste costuri.
Impactul asupra fermierilor europeni: „Foarfeca prețurilor”
Fermierii din UE se află în prezent într-un scenariu de tip „menghină”:
1. Costuri de producție rigide:Îngrășămintele reprezintă până la 30-40% din costurile variabile ale unei ferme arabile. Refuzul suspendării taxelor menține aceste prețuri artificial de sus.
2. Prețuri la poarta fermei în scădere:În timp ce inputurile sunt scumpe, prețul cerealelor pe piețele internaționale a scăzut, reducând marja de profit la zero sau chiar pe minus.
3. Dezavantaj competitiv: Fermierii din afara UE (Brazilia, SUA, Ucraina) nu plătesc aceste taxe pe carbon, dar își vând produsele pe aceeași piață globală, punând producătorii europeni în imposibilitatea de a concura.

Impactul specific asupra fermierilor români: Vulnerabilitate maximă
Pentru România, decizia este cu atât mai gravă din cauza specificului local:
• Dispariția industriei naționale:România și-a pierdut mare parte din capacitatea de producție de îngrășăminte (combinate chimice închise sau funcționale parțial). Astfel, fermierul român este dependent aproape total de importuri. Orice taxă suplimentară la frontieră (CBAM) se traduce instantaneu într-o creștere de preț la distribuitorul local.
• Problema de lichiditate (Cash-flow): Fermierii români sunt deja decapitalizați după succesivele perioade de secetă și prăbușirea prețurilor cauzată de tranzitul cerealelor din Ucraina. Lipsa unei „compensări financiare” (solicitată de Franța, dar neadoptată încă) înseamnă că mulți nu vor avea bani pentru campania de primăvară.
• Tehnologia deficitară: Spre deosebire de fermierii germani sau olandezi, care au acces la tehnologii de precizie pentru a reduce cantitatea de îngrășământ folosită, mulți fermieri români (în special cei mici și medii) aplică metode clasice. O creștere a prețului îngrășămintelor duce direct la scăderea randamentului la hectar, deoarece aceștia vor „economisi” prin sub-fertilizare, rezultând recolte mai slabe și de calitate inferioară.
Ce urmează?
Următorul moment critic este data de 13 aprilie, când va avea loc o reuniune la nivel înalt privind piața îngrășămintelor, urmată de un plan de acțiune al UE în luna mai. Până atunci, fermierii români rămân dependenți de deciziile politice de la Bruxelles, într-un an în care stabilitatea alimentară devine o temă de securitate națională.

ADRIANA AUGUSTIN