Semnal roșu pentru agricultură: blocajul din Strâmtoarea Hormuz poate reduce producțiile agricole la nivel mondial

Strâmtoarea Hormuz – punctul nevralgic care poate declanșa o nouă criză globală a îngrășămintelor

Tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu readuc în prim-plan un risc major pentru agricultura mondială. O eventuală blocare a Strâmtoarea Hormuz nu ar provoca doar turbulențe pe piața energiei, ci ar putea genera și o criză globală a fertilizanților, cu impact direct asupra producției agricole.

Potrivit unei analize publicate de Deutsche Welle, prin această rută maritimă strategică circulă nu doar petrol și gaze naturale lichefiate, ci și volume uriașe de îngrășăminte care susțin producția agricolă globală.

Golful Persic – furnizor strategic pentru fertilizanți

Datele companiei de analiză maritimă Signal Group arată că statele din Golful Persic sunt responsabile pentru aproximativ 20% din comerțul global cu îngrășăminte esențiale, precum amoniacul, fosfații și sulful.

Mai mult, aproape jumătate din producția mondială de uree, cel mai utilizat îngrășământ pe bază de azot, provine din această regiune. Estimările realizate de Bloomberg Intelligence indică faptul că Qatar asigură aproximativ 10% din producția globală de uree.

Primele efecte ale tensiunilor geopolitice

Conflictul regional a început deja să afecteze lanțurile de aprovizionare. Compania QatarEnergy a suspendat temporar producția după atacurile iraniene asupra complexului industrial Ras Laffan Industrial City, unul dintre cele mai importante centre mondiale pentru LNG și fertilizanți.

Decizia a perturbat livrările de sute de mii de tone de nutrienți agricoli și materii prime pentru îngrășăminte, afectând piețele internaționale.

Potrivit United Nations Conference on Trade and Development, aproximativ 1,33 milioane de tone de îngrășăminte sunt exportate lunar prin Strâmtoarea Hormuz.

Ce ar însemna un blocaj de 30 de zile

Specialiștii avertizează că blocarea rutei maritime pentru doar 30 de zile ar putea afecta grav culturile dependente de fertilizanți pe bază de azot, precum porumbul, grâul și orezul.

Într-un astfel de scenariu, fermierii ar putea fi nevoiți să:

• reducă utilizarea îngrășămintelor;
• schimbe structura culturilor;
• accepte randamente agricole mai mici.

În special în statele cu resurse limitate, aceste decizii ar putea duce la scăderea producției agricole și la creșterea insecurității alimentare.

Țările cele mai expuse

Printre economiile cele mai vulnerabile se numără India, care importă aproximativ două treimi din îngrășămintele utilizate în agricultură, și Brazil, unul dintre cei mai mari exportatori agricoli ai lumii, care își acoperă aproximativ 40% din necesarul de azot din uree provenită din statele Golfului.

O întrerupere prelungită a livrărilor ar putea afecta direct producția de soia și porumb, două culturi esențiale pentru piețele agricole globale.

Un nou risc pentru securitatea alimentară globală

Analiștii consideră că actualele tensiuni reprezintă al treilea mare șoc pentru securitatea alimentară globală din ultimii ani, după pandemia de COVID-19 și impactul provocat de Invasion of Ukraine by Russia in 2022, care a perturbat exporturile de cereale din regiunea Mării Negre.

Dacă tensiunile din Orientul Mijlociu se vor amplifica, agricultura globală s-ar putea confrunta cu o nouă spirală a scumpirilor la îngrășăminte și alimente, cu efecte directe asupra fermierilor și consumatorilor din întreaga lume.