Semnal de alarmă: fermierii români riscă să dispară. Laptele se ieftinește la fermă, dar nu și în magazine

Autor: Sorin Popa, Președinte – Cooperativa Agricolă Ferma Ardealul

Fermierii, prinși la mijloc într-un lanț dezechilibrat

Începând cu 1 februarie 2026, piața laptelui din România a intrat într-o fază periculoasă pentru fermierii producători. Sub pretextul ajustărilor de piață și al presiunilor externe, prețul laptelui plătit fermierilor a fost redus, în timp ce prețul final din magazine a rămas aproape neschimbat.

Astăzi, fermierii români primesc pentru laptele produs între 1,80 și 2,05 lei pe litru, niveluri care, pentru foarte mulți dintre ei, nu mai acoperă costurile reale de producție: furaje, energie, salarii, veterinari, investiții și credite.

⸻

Cine câștigă și cine pierde?

În acest moment, toată presiunea este împinsă în jos, către fermier.
Procesatorii și retailerii își protejează marjele, în timp ce producătorul primar este forțat să accepte un preț care îl duce, încet dar sigur, spre faliment.

Este o realitate dură:
• laptele se plătește mai prost la fermă,
• dar nu se ieftinește la raft,
• diferența nu se întoarce nici către consumator, nici către fermier.

⸻

Ce se va întâmpla dacă această situație continuă?

Răspunsul este simplu și extrem de grav:
fermieri vor începe să își vândă animalele la abatorizare.

Pentru un fermier care produce lapte în pierdere, singura soluție de supraviețuire devine:
• reducerea efectivului,
• vânzarea vacilor,
• închiderea fermei.

Odată ce animalele ajung la abator, nu mai vorbim de o problemă temporară, ci de una structurală:
• efectivele dispar,
• producția internă scade,
• dependența de importuri crește,
• iar România pierde definitiv capacitatea de a-și asigura laptele din producție proprie.

⸻

Procesatorii și retailerii au o responsabilitate reală

Nu putem vorbi despre „piață liberă” doar atunci când este convenabil.
Un lanț agroalimentar sănătos presupune responsabilitate împărțită, nu profit concentrat într-o singură verigă.

Dacă fermierul cade, nu va mai avea cine să producă laptele.
Iar atunci:
• procesatorii vor importa materie primă mai scumpă,
• retailerii vor vinde lapte mai scump,
• iar consumatorul final va plăti nota de plată.

⸻

Nu cerem favoruri. Cerem echilibru.

Fermierii români nu cer subvenții mascate și nici tratament preferențial.
Cer un preț corect, care să permită:
• menținerea fermelor în funcțiune,
• investiții minime pentru bunăstarea animalelor,
• continuitate în producția internă.

Un sector agroalimentar nu poate fi sustenabil dacă este construit pe sacrificarea producătorului primar.

⸻

Acesta este un avertisment, nu o amenințare

Dacă în următoarele luni nu va exista o corecție reală și echitabilă a prețului laptelui, România riscă să piardă mii de ferme de lapte, iar efectele se vor vedea rapid în:
• creșterea importurilor,
• instabilitate pe piață,
• prețuri mai mari pentru consumatori.

Salvarea fermierilor nu este doar o problemă de agricultură.
Este o problemă de securitate alimentară.

⸻

📌 Concluzie
Astăzi încă mai putem corecta dezechilibrul.
Mâine, s-ar putea să fie prea târziu.