Să așteptăm mirosul de gaz sau o nouă criză a Vestelor Galbene?

Dr. Botanoiu Daniel

Energia între ideologie și supraviețuire: România trebuie să îndrăznească

Confruntați cu prețuri tot mai ridicate la energie și electricitate, ne apropiem periculos de un punct critic. Vom aștepta, din nou, mirosul de gaz și scânteia care să declanșeze o nouă explozie socială înainte ca decidenții politici să acționeze?

În contextul urgenței climatice și al tensiunilor geopolitice, nici Uniunea Europeană, nici România nu își mai permit luxul de a naviga orbește între ideologie și realism.

România are însă un avantaj strategic rar: un mix energetic echilibrat și dispecerabil — nuclear, hidro, gaze naturale și, încă, resurse petroliere proprii. Cu emisii reduse de carbon și capacități de producție stabile, țara noastră poate deveni un model de reconciliere între suveranitate energetică, decarbonizare și stabilitate economică.

Am fost o țară care nu doar a avut resurse, ci și viziune. Independența energetică a României s-a construit prin decizii curajoase, inclusiv prin integrarea energiei nucleare în mixul național. Astăzi, provocarea nu este să reinventăm direcția, ci să avem curajul să continuăm.

Este momentul să îndrăznim.

Să îndrăznim să apărăm propriul model energetic în fața unei Europe în care, în multe state membre, politicile dominante au condus la o dependență crescută de gaz.

Să îndrăznim să luăm decizii ferme pentru independența energetică — atât față de importurile de gaze, indiferent de origine, cât și față de dependența tehnologică de echipamente produse în Asia, precum panourile fotovoltaice, cu durată limitată de viață și lanțuri de aprovizionare vulnerabile.

Să îndrăznim să valorificăm energia nucleară — una dintre cele mai curate și stabile surse — pentru a reduce dependențele externe și pentru a opri finanțarea indirectă a unor regimuri ostile valorilor europene.

Să îndrăznim să construim o tranziție energetică autentică, nu una dictată de tendințe ideologice, ci fundamentată pe eficiență, securitate și sustenabilitate reală.

Să îndrăznim să redirecționăm subvențiile publice către rezultate concrete de decarbonizare, nu către politici simbolice.

Să îndrăznim să reformăm profund mecanismul de stabilire a prețului energiei electrice — inclusiv principiul „ordinii de merit” — astfel încât acesta să reflecte costul real de producție și să nu mai fie dictat de volatilitatea pieței gazelor.

În acest context, merită pusă o întrebare incomodă: dacă reformele nu pot fi realizate eficient la nivel european, ar trebui analizate modele alternative, precum cel aplicat temporar de Spania și Portugalia, care au obținut derogări pentru a-și proteja piețele interne de energie?

Decizia aparține clasei politice. Dar consecințele vor fi suportate de cetățeni.

În 2027, alegerea va deveni inevitabilă: între perpetuarea unor ideologii costisitoare sau apărarea interesului public.

România nu mai are nevoie de ezitare. Are nevoie de curaj.