Modelul Bolojan” pune agricultura la pământ. Austeritatea fiscală și eliminarea facilităților au dus la o explozie de 181% a insolvențelor

Sectorul agricol din România traversează cea mai neagră perioadă din ultimele trei decenii. Datele oficiale pentru primul trimestru al anului 2026 arată o realitate cruntă: numărul insolvențelor a crescut cu 181,8% față de anul precedent. Deși factorii climatici au jucat un rol, experții și asociațiile de fermieri indică direct spre „terapia de șoc” aplicată de Guvernul Bolojan ca principal motor al acestui colaps financiar.

Eliminarea facilităților fiscale: Lovitura de grație
Principalul pilon al strategiei premierului Ilie Bolojan a fost consolidarea fiscală agresivă. Încă de la începutul mandatului, guvernul a eliminat scutirile de impozit și facilitățile pentru angajații din agricultură, o măsură care a crescut instantaneu costurile de operare ale fermelor cu peste 15%. Într-un sector care funcționează deja cu marje de profit infime, această presiune fiscală suplimentară a transformat multe afaceri profitabile în entități neviabile.

Tăierea subvențiilor de la bugetul de stat
În efortul de a reduce deficitul bugetar sub pragul de 3%, Guvernul a restructurat drastic programele de sprijin național. Co-finanțarea proiectelor de modernizare a fost diminuată, iar plățile compensatorii pentru secetă sau pentru inputuri scumpe (îngrășăminte și motorină) au fost întârziate sau anulate. Fermierii s-au trezit prinși între datoriile la bănci și lipsa fluxului de numerar pe care statul obișnuia să îl asigure.

Birocrația „eficienței” și blocarea creditării
Reforma administrației publice, marca Bolojan, a dus la o centralizare a deciziilor în agențiile de plăți (APIA și AFIR) sub pretextul eficientizării. În realitate, normele de audit mult mai stricte și verificările amănunțite au blocat procesarea dosarelor de finanțare. Fără „gura de oxigen” din subvenții, băncile comerciale au retrogradat ratingul de risc al fermelor, refuzând refinanțarea creditelor existente.

Paradoxul Bolojan: Recolte în hambare, firme în tribunal
Deși anul agricol 2025 a oferit producții cantitative bune, fermierii români nu au avut forța financiară să stocheze marfa pentru prețuri mai bune, fiind obligați de noile reglementări fiscale să vândă imediat pentru a-și plăti taxele mărite. Această presiune de vânzare a prăbușit prețurile la poarta fermei, în timp ce statul a rămas inflexibil în colectarea creanțelor.
Cele 31 de mari companii agricole intrate în insolvență în primele trei luni ale anului reprezintă doar vârful aisbergului. Cu o cifră de afaceri cumulată de 1,68 miliarde lei, prăbușirea acestora riscă să antreneze un efect de domino asupra furnizorilor de semințe, utilaje și distribuitori.

Principalele nemulțumiri colective
În dialogul cu asociațiile de profil (ex: Alianța pentru Agricultură și Cooperare), fermierii subliniază trei puncte critice:
1. Inflexibilitatea ANAF: Aplicarea „modelului Bolojan” de colectare strictă nu ține cont de ciclicitatea agriculturii (nu poți plăti taxe în martie când recolta e în iulie).
2. Concurența Neloială: Fermierii simt că sunt taxați ca în Occident, dar primesc subvenții mult sub nivelul colegilor din Franța sau Polonia, fiind totodată afectați de tranzitul cerealelor ieftine de la graniță.
3. Costul Capitalului: Dobânzile mari și refuzul băncilor de a mai garanta pentru sectorul agricol (considerat acum „zonă roșie”) îi lasă fără nicio plasă de siguranță.
Conform datelor analizate în primul trimestru al anului 2026, valul de insolvențe nu a lovit uniform, ci s-a concentrat în zonele cu tradiție agricolă intensă, unde fermele mari depind masiv de liniile de creditare și de predictibilitatea fiscală.

Iată topul județelor celor mai afectate de criza insolvențelor în agricultură:
1. Călărași & Ialomița:
Sunt „grânarul” României, cu cele mai mari exploatații.
Impact: Aici s-au înregistrat cele mai mari cifre de afaceri intrate în blocaj. Fermierii de aici au fost cei mai loviți de eliminarea facilităților fiscale, având scheme de personal numeroase.
2. Constanța:
Pe lângă costurile de producție, fermierii de aici au suferit din cauza presiunii logistice din Portul Constanța și a prețurilor scăzute dictate de fluxurile internaționale.
3.Dolj:
O zonă vulnerabilă la seceta pedologică din anul anterior, unde lipsa investițiilor în irigații (blocate de tăierile bugetare) a lăsat fermierii fără lichidități pentru a plăti noile taxe.
4.Timiș:
Deși este o zonă dezvoltată, costul arendei și al forței de muncă este cel mai ridicat. „Modelul Bolojan” de taxare a muncii a făcut ca multe ferme medii să devină neprofitabile peste noapte.

În aceste regiuni de top, se observă deja un fenomen îngrijorător: vânzarea forțată a terenurilor. Holdingurile străine și fondurile de investiții profită de starea de insolvență pentru a achiziționa suprafețe consolidate la prețuri cu 20-30% mai mici decât în 2024.

Dacă Guvernul nu va îndulci dogma austerității pentru sectorul agroalimentar, estimările patronatelor sunt sumbre: până la finalul anului, unul din patru fermieri români ar putea ajunge în fața judecătorului sindic.

ADRIANA AUGUSTIN