Fermierii români cer protecție în fața costurilor fertilizanților: apel către eurodeputați înaintea votului privind CBAM

Înaintea votului din 15 septembrie, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită eurodeputaților României să susțină amendamentul 86 și menținerea articolului 27a, prin care ar putea fi creat un mecanism de intervenție în perioadele de criză

Agricultura europeană ajunge din nou în fața unei decizii cu implicații directe asupra fermierilor, iar de această dată miza este legată de unul dintre cele mai importante elemente ale costului de producție: fertilizantul. Înaintea votului programat pentru 15 septembrie 2026 în Parlamentul European, Alianța pentru Agricultură și Cooperare lansează un apel public către eurodeputații români și le solicită să susțină o soluție prin care aplicarea Mecanismului de ajustare la frontieră pentru emisiile de carbon, cunoscut sub denumirea de CBAM, să poată fi suspendată temporar pentru fertilizanți în situații grave și imprevizibile care afectează piața europeană.

Demersul fermierilor nu reprezintă o solicitare de abandonare a politicilor europene privind reducerea emisiilor de carbon, ci, dimpotrivă, o cerere de introducere a unui mecanism de siguranță care să permită Uniunii Europene să reacționeze atunci când obiectivele climatice ajung să intre în conflict cu realitatea economică a fermelor și, implicit, cu capacitatea Europei de a-și asigura propria producție alimentară.

Pentru agricultori, fertilizanții nu reprezintă un element secundar al procesului de producție, ci o componentă esențială de care depinde nivelul recoltelor și rentabilitatea culturilor. Într-o perioadă în care energia, carburanții, utilajele, forța de muncă și finanțarea au devenit tot mai scumpe, orice creștere suplimentară a prețului fertilizanților poate pune o presiune considerabilă asupra fermelor, în special asupra celor care lucrează suprafețe mari și sunt expuse direct evoluțiilor de pe piața internațională.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare atrage atenția că fertilizanții pot reprezenta o pondere importantă din costurile de producție, iar dependența Uniunii Europene de importuri face ca piața europeană să fie vulnerabilă în fața unor șocuri externe. În aceste condiții, orice mecanism care poate amplifica presiunea asupra prețului îngrășămintelor trebuie analizat nu doar prin prisma politicii climatice, ci și prin prisma competitivității agriculturii europene și a securității alimentare.

Miza amendamentului 86 este tocmai introducerea unei asemenea plase de siguranță. Potrivit textului susținut de organizațiile agricole, Comisia Europeană ar urma să monitorizeze în mod continuu situația de pe piața Uniunii și, în cazul în care includerea unui produs în mecanismul CBAM ar produce un prejudiciu grav pieței interne ca urmare a unor circumstanțe grave și imprevizibile legate de prețurile mărfurilor, să poată elimina temporar produsul respectiv din domeniul de aplicare relevant.

Mai mult decât atât, propunerea urmărește ca, într-o asemenea situație, operatorii economici afectați direct să poată beneficia de un sprijin financiar adecvat, în limitele normelor financiare europene și ale disponibilității fondurilor, astfel încât intervenția să fie proporțională cu prejudiciul suferit și să nu conducă la supracompensare.

Pentru fermierul român, această dezbatere europeană are însă o traducere foarte concretă: cât îl va costa să producă în sezonul următor și cât de competitiv va mai fi produsul său pe piața europeană?

Într-o agricultură în care prețurile de vânzare nu sunt întotdeauna stabilite de producător, ci sunt puternic influențate de piața internațională, creșterea costurilor de producție poate deveni o problemă structurală. Fermierul poate suporta o perioadă limitată de presiune asupra marjei, însă atunci când costurile cresc succesiv, iar prețul produsului agricol rămâne volatil, investițiile sunt amânate, tehnologiile sunt reduse, iar capacitatea de producție a fermei începe să fie afectată.

De aici pornește și argumentul central al organizațiilor agricole: politica europeană de mediu trebuie să fie compatibilă cu politica europeană de securitate alimentară.

Europa își poate propune obiective ambițioase de reducere a emisiilor, însă acestea trebuie implementate într-un mod care să nu conducă la pierderea competitivității producătorilor europeni în raport cu fermierii din state care nu suportă aceleași costuri și aceleași constrângeri. În caz contrar, există riscul ca producția să fie mutată în afara Uniunii Europene, iar Europa să ajungă să importe produse realizate cu standarde de mediu diferite, în timp ce fermierii europeni sunt obligați să suporte costuri tot mai mari.

Este exact punctul în care problema fertilizanților depășește interesul strict al agricultorilor.

Un fertilizant mai scump înseamnă, în lanț, un cost mai mare al producției agricole. Un cost mai mare al producției poate însemna presiune asupra prețului alimentelor. Iar o agricultură europeană mai puțin competitivă înseamnă o vulnerabilitate suplimentară pentru securitatea alimentară.

De aceea, apelul transmis de Alianța pentru Agricultură și Cooperare către eurodeputații României are o miză mai largă decât un simplu vot asupra unui amendament. Organizațiile agricole cer ca reprezentanții României din Parlamentul European să susțină amendamentul 86 și să promoveze această poziție și în dialogul cu eurodeputații din celelalte state membre, indiferent de grupul politic din care aceștia fac parte.

Mesajul transmis este unul direct: fermierii nu cer anularea obiectivelor climatice ale Uniunii Europene, ci un mecanism de protecție pentru momentele în care piața este lovită de crize majore.

Este o diferență importantă și, din perspectiva agriculturii, una esențială.

Tranziția verde nu poate fi construită împotriva fermierului, ci împreună cu acesta. Iar politicile europene trebuie să țină cont de faptul că agricultura nu poate funcționa doar prin obiective și reguli, ci are nevoie și de predictibilitate economică. Fermierul trebuie să știe că, atunci când apare o criză majoră pe piața fertilizanților, Uniunea Europeană dispune de instrumente prin care poate interveni pentru a preveni un șoc care să se transmită din fabrică până în fermă și, în final, până la consumator.

„Securitatea alimentară nu poate fi protejată dacă fermierii nu își mai pot permite să producă” este, în esență, mesajul care stă la baza acestui apel.

Iar votul din 15 septembrie 2026 va arăta în ce măsură Parlamentul European este pregătit să introducă în arhitectura politicii climatice și această perspectivă: aceea că, în perioade excepționale, agricultura europeană trebuie să aibă acces la mecanisme de protecție care să îi permită să rămână competitivă și să continue să producă.

Pentru România, unde agricultura are o importanță strategică atât pentru economia națională, cât și pentru securitatea alimentară, această dezbatere nu este una îndepărtată, purtată exclusiv în instituțiile europene. Ea se va reflecta, mai devreme sau mai târziu, în costurile de producție ale fermierilor români și în competitivitatea produselor noastre.

De aceea, apelul fermierilor este unul simplu: Europa să rămână ambițioasă în obiectivele sale climatice, dar să fie la fel de fermă în apărarea producției agricole europene.

Pentru că fără ferme competitive nu există agricultură puternică, iar fără agricultură puternică nu poate exista securitate alimentară reală.

SIMONA MAN

#AGROEXPERT #Fermieri #AgriculturaRomaneasca #CBAM #Fertilizanti #SecuritateAlimentara #AgriculturaEuropeana #ParlamentulEuropean #Romania #FermieriiRomani #AAC