Lacrimi uscate pe câmpuri arse:Cum a fost lăsat fermierul român să dea faliment cu ochii la cer

În România, pământul nu mai hrănește, ci cerșește. În spatele cifrelor reci care inundă statisticile oficiale se ascunde o tragedie umană și economică pe care guvernanții aleg, de ani de zile, să o ignore cu o nepăsare criminală. Să spui că primele 500 de companii agricole din țară și-au pierdut 70% din profit este o constatare contabilă [1]. Să vezi, în schimb, un fermier care își privește cultura de porumb uscată înainte de vreme, știind că și-a gajat casa pentru semințe și îngrășăminte, este radiografia unui eșec de sistem.
Agricultura românească a fost condamnată să trăiască de pe o zi pe alta, într-o logică a supraviețuirii brutale, din cauza lipsei totale de viziune a celor care s-au succedat la conducerea Ministerului Agriculturii și a Guvernului.

Radiografia neputinței guvernamentale: Trei mari eșecuri

1. Fuga de asumare: 41 de luni de secetă și nicio soluție structurală
   România a traversat aproape trei ani și jumătate de secetă pedologică severă [1]. Natura a fost aspră, dar statul a fost absent. În loc de canale de irigații funcționale, fermierii au primit promisiuni electorale și machete colorate.
   • Eșecul: Strategia Națională de Irigații este un dosar prăfuit. Banii din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru managementul apei au fost pierduți sau tăiați din cauza incapacității politice de a negocia și implementa proiecte majore.
   • Realitatea din teren: Apa curge pe Dunăre și pe Siret, în timp ce câmpurile de lângă ele se transformă în deșert. Statul a eșuat în a crea infrastructura critică ce ar fi putut transforma picăturile de ploaie în siguranță alimentară.
2. Capcana datoriilor: 66% dintre ferme sunt în faliment tehnic
   Faptul că două treimi din companiile agricole operează cu capital de lucru negativ este o dovadă clară că mecanismele de creditare garantate de stat sunt fie prost gândite, fie inaccesibile [1]. Guvernanții s-au lăudat cu programe de sprijin, dar birocrația sufocantă și condițiile absurde impuse de bănci au lăsat exact fermierii mici și mijlocii în afara ecuației.
   • Eșecul: Într-un an agricol mai bun, fermierul român nu își plătește vacanța, ci își acoperă găurile negre din anii trecuți. Dobânzile mari și volatilitatea prețurilor la inputuri au creat un cerc vicios.
   • Realitatea din teren: Statul nu a fost capabil să creeze un fond de garantare mutual, de urgență, care să intervină rapid atunci când un sector întreg este îngenuncheat de climă.
3. Exportăm grâu și importăm aluat congelat: Blestemul materiei prime
   Cel mai dureros eșec al politicilor agricole din ultimele decenii este incapacitatea de a sprijini procesarea locală. România continuă să fie „băcanul Europei” în sensul cel mai peiorativ: trimitem vagoane de cereale ieftine prin Portul Constanța și importăm carne, lactate și produse de panificație la prețuri de lux.
   • Eșecul: Programele de stimulare a asocierii în cooperative și de finanțare a fabricilor de procesare au fost fragmentate, subfinanțate și blocate de interese politice locale.
   • Realitatea din teren: Subvenția pe hectar menține fermierul la limita dintre viață și moarte, dar nu îl ajută să crească. Fără valoare adăugată, agricultura românească rămâne o loterie dependentă de mila vremii și de prețurile stabilite la bursele externe.

Soluții de urgență: Ce ar trebui să facă un guvern responsabil?
Pentru ca agricultura să devină cu adevărat finanțabilă și rezistentă, este nevoie de măsuri imediate, nu de strategii pentru următorul deceniu:
• Pact național pentru irigații:Declararea infrastructurii de apă drept obiectiv de siguranță națională și finanțarea ei directă din bugetul de stat, fără licitații blocate ani la rând.
• Creditul Agricol de Urgență:Lansarea unui instrument de finanțare cu dobândă zero sau subvenționată 100% pentru refacerea capitalului de lucru, adresat exclusiv fermelor cu capital negativ [1].
• Asigurarea climatică obligatorie și co-finanțată: Crearea unui sistem de asigurări de tip parteneriat public-privat, unde statul suportă 80% din primă, asigurând fermierului predictibilitate în caz de calamitate.
• Protecția pieței interne prin procesare: Acordarea de facilități fiscale masive (zero taxe pe profit timp de 5 ani) pentru orice investiție nouă în unități de procesare a produselor agroalimentare românești.
Pământul României are memorie, iar pământul nu uită că a fost lăsat singur. Dacă guvernanții nu vor înțelege că hrana unei națiuni nu se negociază la televizor, ci se securizează în brazdă, vom asista la cel mai mare exod al fermierilor din istoria modernă. Agricultura nu mai are nevoie de compasiune mimată la talk-show-uri, ci de reguli clare, bani investiți cu cap și demnitate recâștigată.

ADRIANA AUGUSTIN

#Agricultura #Romania #Fermieri #SigurantaAlimentara #Irigatii #AgroRomania #ProcesareRomaneasca #SecuritateAlimentara #SatulRomanesc #Investitii #FermieriRomani #CrizaAgricola #RomaniaAgricola #Agribusiness #ProtectiaFermierilor #MadeInRomania #ViitorulAgriculturii #PNRR #AgroExpert #HranaRomaniei