Incapacitatea administrativă lovește în plin agricultura românească: semnale grave din sectorul agroalimentar

Sectorul agroalimentar din România traversează un moment critic, marcat nu doar de presiuni economice externe, ci mai ales de blocaje interne care ridică serioase semne de întrebare asupra capacității administrative a instituțiilor responsabile.

În prezent, mai multe măsuri esențiale pentru fermieri și procesatori sunt întârziate sau complet blocate, iar justificările invocate indică o problemă sistemică: lipsa de pregătire, coordonare și instrumente funcționale, ne spune IONUT LUPU (vezi facebook).

Plățile pentru ANT(ajutor national tranzitoriu)-uri sunt în continuare suspendate din cauza lipsei anexelor la buget, o situație care reflectă nu doar întârzieri birocratice, ci o incapacitate de planificare bugetară coerentă. În același registru, bunăstarea animalelor nu este finanțată, invocându-se absența unui soft funcțional – un argument care, în 2026, devine greu de acceptat într-o administrație modernă.

Mai grav, sprijinul pentru cultura de porumb siloz este blocat, deși importanța acestuia pentru sectorul zootehnic este vitală. În paralel, state vecine adoptă politici agresive de susținere a producătorilor proprii. Ungaria, de exemplu, acordă subvenții directe consistente pentru lapte, consolidând competitivitatea fermierilor săi, în timp ce producătorii români sunt lăsați fără sprijin.

Problemele nu se opresc aici. Lipsa controlului asupra grăsimilor vegetale utilizate în industria alimentară ridică semne de întrebare inclusiv din perspectiva sănătății publice. În același timp, autoritățile române nu reușesc să implementeze modele eficiente de control și organizare, deși exemple funcționale există în regiune.

Un alt punct critic îl reprezintă poziția dominantă a marilor retaileri, care continuă să influențeze piața în defavoarea producătorilor locali, fără intervenții clare de reglementare. Această lipsă de acțiune afectează direct echilibrul pieței și capacitatea fermierilor români de a rămâne competitivi.

Importurile de lapte la prețuri de dumping accentuează și mai mult criza. Situația devine cu atât mai gravă cu cât, în trecut, nu au fost aplicate măsuri restrictive nici măcar în contexte de risc sanitar major, cum a fost cel generat de febra aftoasă.

În plus, o măsură esențială pentru reducerea costurilor de producție – motorina securizată pentru fermieri – rămâne neimplementată, deși impactul său ar fi imediat și semnificativ.

Toate aceste disfuncționalități conturează un scenariu extrem de îngrijorător: în lipsa unor măsuri urgente, România riscă să ajungă, în următorii ani, la un deficit al balanței comerciale pe lapte și produse lactate estimat la aproximativ 2 miliarde de euro.

Un astfel de dezechilibru nu ar afecta doar sectorul agroalimentar, ci ar avea consecințe directe asupra economiei naționale, inclusiv asupra capacității statului de a susține cheltuielile bugetare.

Semnalul de alarmă este clar: fără intervenții rapide, coerente și asumate, agricultura românească riscă să piardă teren decisiv într-un moment în care securitatea alimentară devine o prioritate strategică la nivel european.

SIMONA MAN /fcebok COSTIN IONUT LUPU