Newsletter Subscribe
Enter your email address below and subscribe to our newsletter
Enter your email address below and subscribe to our newsletter

Reorganizarea instituțională din agricultură revine în centrul dezbaterii publice după adoptarea Ordonanța de urgență nr. 92/2025, act normativ care modifică Ordonanța de urgență nr. 85/2024 privind reorganizarea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a unor instituții din subordinea acestuia.
Guvernul a justificat intervenția legislativă prin necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru sprijinirea fermierilor, în special prin debirocratizarea și simplificarea procedurilor administrative. Printre soluțiile propuse se regăsește însă o decizie controversată: desființarea prin divizare totală a Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ).
Măsura ridică însă întrebări serioase în mediul agricol și administrativ, mai ales în contextul în care aceeași soluție legislativă a fost deja respinsă de Parlament cu doar câteva luni înainte.
Evoluția cadrului legislativ arată că desființarea ANZ nu este o idee nouă.
Prin Ordonanța de urgență nr. 85/2024, Guvernul a propus pentru prima dată reorganizarea sectorului zootehnic prin desființarea ANZ prin divizare totală, prevedere introdusă la articolul 6 al actului normativ.
În procesul de aprobare parlamentară însă, Parlamentul României a eliminat această măsură, iar prin Legea nr. 314/2024 articolul respectiv a fost abrogat.
Motivația amendamentului adoptat atât de Senat, cât și de Camera Deputaților a fost una clară:
desființarea agenției și redistribuirea atribuțiilor către minister și către direcțiile agricole județene ar putea genera disfuncționalități administrative majore.
Potrivit argumentelor formulate în dezbaterea parlamentară, o astfel de reorganizare ar putea:
În consecință, Parlamentul a apreciat că măsura nu ar conduce la simplificarea procedurilor administrative, ci dimpotrivă, la complicarea lor.
Cu toate acestea, Ordonanța de urgență nr. 92/2025 reintroduce exact aceeași soluție legislativă, în pofida argumentelor formulate anterior în procesul parlamentar.
Un alt punct sensibil al dezbaterii este justificarea urgenței.
Guvernul susține că neadoptarea măsurilor ar putea produce întârzieri și blocaje în procesul de luare a deciziilor, cu consecințe asupra interesului public.
Totuși, realitatea legislativă ridică o întrebare legitimă:
dacă Legea nr. 314/2024 a fost deja adoptată de Parlament fără prevederea desființării ANZ, iar sistemul instituțional a continuat să funcționeze, atunci care este situația extraordinară care justifică adoptarea unei ordonanțe de urgență?
Această contradicție pune sub semnul întrebării temeinicia argumentului privind urgența, element esențial pentru utilizarea instrumentului legislativ al ordonanțelor de urgență.
Reorganizarea instituțională trebuie analizată și prin prisma Legea nr. 296/2023, act normativ care introduce principiul utilizării eficiente a fondurilor publice.
Potrivit acestui principiu, orice reformă administrativă trebuie să respecte criteriile de:
Cu toate acestea, nota de fundamentare a OUG nr. 92/2025 menționează că măsurile adoptate nu ar avea impact macroeconomic sau financiar, fiind indicat doar un impact social legat de facilitarea accesului cetățenilor la servicii publice.
Această abordare ridică însă semne de întrebare, deoarece desființarea unei instituții publice și redistribuirea atribuțiilor sale implică inevitabil costuri administrative și organizaționale.
Conform prevederilor Ordonanța de urgență nr. 92/2025, atribuțiile Agenția Națională pentru Zootehnie ar urma să fie redistribuite astfel:
În forma actuală, ANZ îndeplinește rolul de autoritate competentă în domeniul zootehniei, coordonând activități de reglementare, monitorizare, control și inspecție atât la nivel central, cât și teritorial.
Instituția dispune de:
Aceste resurse sunt esențiale pentru aplicarea legislației europene și naționale din domeniul zootehnic.
Fragmentarea competențelor între mai multe structuri instituționale ar putea genera riscuri administrative semnificative, printre care:
Analiza evoluției cadrului legislativ arată că desființarea Agenției Naționale pentru Zootehnie prin divizare totală riscă să producă efecte contrare obiectivelor declarate ale reformei administrative.
În loc să conducă la simplificarea procedurilor și reducerea birocrației, reorganizarea propusă ar putea genera fragmentarea responsabilităților și dificultăți suplimentare în coordonarea activităților din domeniul zootehnic.
În acest context, specialiștii din sector consideră că ar fi oportun ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Parlamentul României să reanalizeze această măsură, astfel încât reformele administrative să contribuie cu adevărat la eficientizarea sistemului agricol și la sprijinirea fermierilor.