ÎN PLINĂ CRIZĂ, FERMIERII CAUTĂ EXPERIENȚA UNUI MINISTRU CARE CUNOAȘTE SECTORUL

Atacul lansat de fostul ministru al Agriculturii Florin Barbu la adresa premierului Ilie Bolojan readuce în atenția publică nu doar conflictul politic dintre cei doi, ci și o întrebare care începe să capete tot mai multă greutate în mediul agricol: poate reprezenta revenirea lui Florin Barbu la conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o soluție într-un moment în care agricultura românească traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani?

Florin Barbu a transmis un mesaj extrem de dur la adresa premierului Ilie Bolojan, susținând că acesta trebuie să plece înainte de a „pune agricultura românească pe butuci” și acuzând actuala guvernare că fermierii nu mai au nevoie de promisiuni sau experimente, ci de măsuri concrete, de predictibilitate și de un Guvern capabil să înțeleagă faptul că agricultura nu reprezintă doar un domeniu economic oarecare, ci una dintre componentele fundamentale ale siguranței alimentare și economice a României.

Declarația, relatată de Mediafax poate fi privită, desigur, prin prisma confruntării politice dintre PSD și Ilie Bolojan, însă pentru sectorul agricol mesajul are o semnificație mult mai largă, pentru că vine într-un moment în care fermierii se confruntă simultan cu dificultăți economice, probleme de piață, costuri ridicate de producție, blocaje comerciale, crize sanitar-veterinare și, în cazul multor exploatații, cu o lipsă de predictibilitate care face extrem de dificilă orice decizie de investiție pe termen lung.

În acest context, numele lui Florin Barbu începe din nou să fie discutat în mediul agricol ca posibilă soluție pentru conducerea MADR, iar argumentul celor care susțin această variantă nu este neapărat unul politic, ci ține în primul rând de experiența acumulată de fostul ministru în interiorul sistemului și de faptul că acesta cunoaște mecanismele administrative ale ministerului, problemele cu care se confruntă fermierii și procesatorii, relația cu organizațiile profesionale, dar și dificultățile pe care România le întâmpină în relația cu instituțiile europene.

O PARTE IMPORTANTĂ A FERMIERILOR VORBEȘTE DESPRE NECESITATEA UNUI MINISTRU CARE CUNOAȘTE SECTORUL

În discuțiile din mediul agricol se poate observa o susținere pentru ideea revenirii lui Florin Barbu la conducerea Ministerului Agriculturii, în special din partea celor care consideră că, într-o perioadă de criză, experiența și cunoașterea directă a mecanismelor sectorului pot reprezenta un avantaj important în fața unei administrații care trebuie să ia rapid decizii și să gestioneze simultan mai multe probleme.

Nu este vorba despre un sondaj național care să permită afirmarea unui procent exact al fermierilor care susțin această variantă și nici despre o decizie politică deja luată, însă faptul că numele lui Florin Barbu este readus în discuție este relevant, mai ales pentru că agricultura nu funcționează pe cicluri administrative scurte, iar efectele unei decizii luate astăzi se pot vedea peste luni sau chiar peste ani.

Un ministru al Agriculturii nu administrează doar un buget și nu gestionează exclusiv relația cu instituțiile europene, ci are în responsabilitate un sector în care investițiile se fac pe termen lung, în care un efectiv de animale se formează în ani, în care o plantație ajunge la maturitate după mai multe sezoane, în care o fabrică de procesare presupune investiții consistente și în care fermierul trebuie să își construiască planul economic fără să știe doar ce se întâmplă luna viitoare, ci mai ales ce se va întâmpla peste trei, cinci sau zece ani.

Tocmai de aceea, susținătorii unei eventuale reveniri a lui Florin Barbu consideră că experiența sa ministerială poate reprezenta un avantaj într-un moment în care agricultura are nevoie mai mult ca oricând de continuitate, de decizii rapide și de o viziune care să nu se limiteze la acordarea unor forme de sprijin, ci să urmărească transformarea agriculturii într-un sector economic puternic și competitiv.

DE LA PRODUCȚIA AGRICOLĂ LA PROCESARE – O DIRECȚIE PE CARE BARBU A SUSȚINUT-O

Unul dintre argumentele importante în favoarea lui Florin Barbu este reprezentat de accentul pe care acesta l-a pus, în perioada în care s-a aflat la conducerea MADR, pe dezvoltarea procesării și pe construirea unor sisteme integrate, prin care valoarea adăugată să rămână cât mai mult în economia românească.

Problema este una structurală și nu poate fi rezolvată doar prin subvenții sau prin ajutoare acordate de la un an la altul, pentru că România poate avea producții agricole importante, poate exporta cantități semnificative de cereale și poate dispune de un sector zootehnic cu un potențial considerabil, dar dacă materia primă pleacă din țară și se întoarce sub forma unor produse finite mai scumpe, atunci o mare parte din valoarea economică generată de munca fermierului se realizează în afara României.

De aici importanța sistemelor integrate pe care Florin Barbu le-a susținut în timpul mandatului său, pentru că agricultura modernă nu mai poate fi privită exclusiv ca activitatea desfășurată în fermă, ci trebuie gândită ca un lanț economic complet, în care producția agricolă este legată de depozitare, procesare, distribuție și comercializare, astfel încât fermierul să nu rămână doar furnizor de materie primă, iar cea mai mare parte a profitului să fie realizată în etapele următoare ale lanțului.

Această viziune devine cu atât mai importantă într-o perioadă în care România vorbește tot mai mult despre securitate alimentară, despre reducerea dependenței de importuri și despre necesitatea de a avea o industrie alimentară capabilă să valorifice producția internă.

România nu are nevoie doar să producă mai mult; România are nevoie să proceseze mai mult din ceea ce produce.

Iar diferența dintre cele două obiective este, în realitate, diferența dintre o agricultură care furnizează materie primă și o economie agroalimentară capabilă să creeze valoare adăugată, locuri de muncă, venituri fiscale și produse competitive pentru piața internă și pentru export.

CRIZA ZOOTEHNICĂ FACE ȘI MAI IMPORTANTĂ EXPERIENȚA MINISTERIALĂ

Problemele din zootehnie reprezintă, în acest moment, unul dintre cele mai sensibile puncte ale agriculturii românești, iar situația crescătorilor de ovine și caprine, crizele sanitar-veterinare și dificultățile privind comercializarea și exportul animalelor arată cât de repede poate deveni o problemă sectorială o problemă economică națională.

În asemenea situații, fermierii nu așteaptă doar compensații financiare, ci au nevoie de un minister care să poată coordona rapid instituțiile implicate, să negocieze soluții, să anticipeze consecințele măsurilor sanitar-veterinare și să construiască mecanisme prin care producătorul să nu fie lăsat singur în fața unei crize pe care nu o poate controla.

Din această perspectivă, experiența unui fost ministru care cunoaște deja instituțiile, procedurile și problemele acumulate în sector poate fi considerată un avantaj, chiar dacă revenirea sa la conducerea MADR ar rămâne, în acest moment, doar un scenariu politic și nu o decizie oficială.

POATE BARBU SĂ REVINĂ LA MADR?

Întrebarea este legitimă, dar răspunsul nu poate fi, în acest moment, unul categoric.

Nu există o confirmare oficială că Florin Barbu va reveni la conducerea Ministerului Agriculturii, însă numele său a mai fost vehiculat în scenarii politice privind formarea unei noi formule guvernamentale, iar experiența sa ministerială îl menține în zona persoanelor care pot fi luate în calcul atunci când se discută despre viitoarea conducere a MADR.

În plus, revenirea unui fost ministru care cunoaște deja structura instituției și principalele dosare ale agriculturii ar putea avea un avantaj evident într-o perioadă de criză: timpul necesar pentru acomodare ar fi mult mai scurt, iar energia administrativă ar putea fi concentrată direct asupra problemelor care trebuie rezolvate.

Pentru fermierul care are animale în fermă, pentru producătorul vegetal care trebuie să își pregătească următorul sezon, pentru procesatorul care trebuie să decidă dacă mai investește într-o fabrică și pentru antreprenorul rural care încearcă să își păstreze afacerea în România, această diferență de timp poate fi esențială.

DINCOLO DE BARBU ȘI BOLOJAN, ROMÂNIA ARE NEVOIE DE O STRATEGIE

Dincolo de disputa dintre Florin Barbu și Ilie Bolojan, există însă o problemă pe care niciun partid și niciun ministru nu o poate evita: agricultura românească are nevoie de o strategie care să depășească durata unui mandat politic.

România trebuie să decidă dacă dorește să rămână în principal un exportator de materie primă sau dacă vrea să devină o țară care produce, procesează și exportă produse finite, cu valoare adăugată ridicată, iar pentru atingerea acestui obiectiv este nevoie de investiții în ferme, în procesare, în depozitare, în irigații, în infrastructură, în cercetare și în resursa umană.

De asemenea, este nevoie de o politică agricolă care să lege producția vegetală de zootehnie, zootehnia de procesare și procesarea de piață, pentru că numai printr-o astfel de abordare putem vorbi despre un adevărat sistem agroalimentar românesc și nu despre sectoare care funcționează separat și care, de multe ori, se confruntă fiecare cu propriile probleme fără ca statul să construiască punțile necesare între ele.

În acest sens, ideea unei eventuale reveniri a lui Florin Barbu la conducerea MADR merită urmărită nu doar din perspectivă politică, ci și prin prisma direcției pe care acesta a susținut-o în timpul mandatului său: mai multă integrare, mai multă procesare și mai multă valoare adăugată creată în România.

NU ESTE VORBA DOAR DESPRE CINE OCUPĂ FOTOLIUL DE MINISTRU

În final, adevărata întrebare nu este dacă Florin Barbu va reveni sau nu la conducerea MADR, ci dacă România va avea capacitatea să construiască o politică agricolă coerentă, stabilă și predictibilă, indiferent de numele ministrului care va ocupa acest portofoliu.

Totuși, într-un moment în care agricultura se află sub presiunea mai multor crize simultane, faptul că o parte dintre fermieri văd în experiența lui Florin Barbu un posibil avantaj este un semnal care nu ar trebui ignorat de clasa politică.

Pentru că fermierul nu are nevoie de un ministru care să descopere problemele agriculturii după ce ajunge în funcție.

Are nevoie de un ministru care să le cunoască, să le înțeleagă și să știe unde trebuie intervenit.

Iar dacă România va intra într-o nouă etapă politică, în care se va pune problema reconstrucției economice și a relansării sectoarelor productive, revenirea lui Florin Barbu la conducerea Agriculturii ar putea deveni una dintre variantele care vor fi analizate serios.

Nu pentru că agricultura ar avea nevoie de un anumit om cu orice preț, ci pentru că, într-o perioadă de criză, experiența, continuitatea și cunoașterea profundă a sectorului pot face diferența dintre administrarea unei crize și rezolvarea ei.

Iar agricultura românească are nevoie, mai mult decât oricând, nu doar să fie administrată, ci să fie așezată pe o strategie națională de dezvoltare, integrare și procesare.

Miza nu este Florin Barbu. Miza este agricultura României.

SIMONA MAN

#FlorinBarbu #MADR #AgriculturaRomaneasca #Fermieri #FermieriiRomani #Agricultura #MinisterulAgriculturii #CrizaAgricola #PoliticiAgricole #Zootehnie #Procesare #IndustrieAlimentara #ProductieRomaneasca #ProdusRomanesc #SigurantaAlimentara #SecuritateAlimentara #SistemeIntegrate #ValoareAdaugata #FermaRomaneasca #SprijinPentruFermieri #AgriculturaStrategica #RomaniaProduce #RomaniaAgricola #AGROEXPERT #AGROEXPERTTV #MADR #FlorinBarbu #Bolojan #FermieriiRomaniei