EMIL DUMITRU deschide „cutia Pandorei”: comasarea APIA cu AFIR. Cine rămâne și cine pleacă?

Declarația secretarului de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Emil Dumitru, privind posibilitatea ca APIA și AFIR să ajungă, în viitor, la o singură agenție de plată deschide o discuție mult mai amplă decât simpla reunire a două instituții într-o singură structură.

Invitat în cadrul unei emisiuni  Emil Dumitru a vorbit despre posibilitatea „compatibilizării” celor două agenții, argumentând că viitoarea Politică Agricolă Comună va presupune un fond și un plan unic, iar în anumite situații atribuțiile APIA și AFIR se intersectează. „Teoretic, ar trebui să ne gândim că am putea să avem o singură agenție de plată în viitor”, a declarat secretarul de stat. 

Declarația vine în contextul în care premierul desemnat Siegfried Mureșan a anunțat intenția viitorului Guvern de a realiza comasări de instituții, fără să precizeze însă că APIA și AFIR se află în mod oficial pe o listă de instituții care urmează să fie comasate. Prin urmare, în acest moment vorbim despre o propunere și o direcție de discuție, nu despre o decizie guvernamentală adoptată. 

Dar dacă ideea va trece de nivelul declarațiilor politice și administrative, apar întrebări importante la care Ministerul Agriculturii ar trebui să răspundă.

Ce se întâmplă cu oamenii din AFIR?

AFIR are o particularitate instituțională importantă: personalul agenției este încadrat pe bază de contract individual de muncă, regimul fiind cel al personalului contractual. Chiar legislația care a stat la baza înființării AFIR prin reorganizarea APDRP prevede explicit raporturile de muncă ale salariaților agenției. 

Prin urmare, o eventuală fuziune cu APIA nu înseamnă doar schimbarea unei sigle sau mutarea unor birouri. Ar trebui stabilit foarte clar ce statut juridic vor avea angajații actuali ai AFIR în noua structură.

Vor deveni funcționari publici?

Vor rămâne personal contractual?

Vor exista posturi care vor fi transformate în funcții publice și altele care vor rămâne contractuale?

Vor fi păstrate toate posturile sau va exista o reducere de personal?

Și, poate cea mai sensibilă întrebare: cine va decide ce posturi sunt transformate și după ce criterii?

Trebuie angajații AFIR să dea examen? Nu neapărat. Dar nici nu există o trecere automată pentru orice post.

Aici lucrurile sunt mai nuanțate decât pare la prima vedere.

Legea nr. 165/2026, care modifică Codul administrativ, prevede o derogare importantă: timp de 12 luni de la intrarea sa în vigoare, calitatea de funcționar public poate fi dobândită și prin transformarea unor posturi de personal contractual în posturi aferente funcțiilor publice, în condițiile Codului administrativ. Pentru persoanele care au contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și ocupă posturi contractuale stabilite ca funcții publice, legea prevede numirea în funcția publică dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru ocuparea acesteia. 

Așadar, nu rezultă că toți angajații AFIR ar trebui automat să susțină un examen pentru a deveni funcționari publici.

În același timp, transformarea nu este nici una automată pentru toată lumea. Mai întâi trebuie stabilit care posturi presupun exercitarea unor prerogative de putere publică și care posturi trebuie să rămână în categoria personalului contractual. Legea nr. 165/2026 obligă autoritățile și instituțiile vizate să analizeze structura posturilor și să stabilească această delimitare. 

De aici apare întrebarea fundamentală pentru AFIR: cine va face această analiză în cazul unei eventuale comasări și cum va arăta noua organigramă?

Iar dacă vor exista posturi transformate și concursuri, cine va trece examenele?

Aceasta este una dintre întrebările care nu pot rămâne fără răspuns.

Dacă reorganizarea va conduce la desființarea unor posturi, înființarea altora sau transformarea unor posturi contractuale în funcții publice, trebuie explicat public care va fi procedura de ocupare a noilor funcții, care vor fi criteriile și cine va decide structura noii agenții.

Nu este suficient să se spună că două instituții vor fi „compatibilizate”. În spatele unei asemenea formule se află sute sau mii de raporturi de muncă, cariere profesionale, funcții de conducere și structuri teritoriale.

AFIR are în prezent 41 de oficii județene și 8 centre regionale, iar la nivel central are 13 departamente, potrivit datelor publicate de agenție. 

O eventuală fuziune cu APIA ar presupune, inevitabil, o analiză a suprapunerilor dintre structurile centrale și teritoriale.

Și managementul celor două agenții?

Aceasta este o altă mare necunoscută.

Dacă APIA și AFIR vor ajunge într-o singură structură, nu pot exista două conduceri generale pentru aceeași agenție. Atunci ce se întâmplă cu actualele funcții de conducere? Ce se întâmplă cu directorii generali, directorii generali adjuncți, directorii direcțiilor centrale și conducerile structurilor teritoriale?

În prezent, AFIR are o conducere proprie, cu director general și directori generali adjuncți, iar structura și responsabilitățile conducerii sunt publicate oficial de agenție. 

Într-o eventuală reorganizare, unele funcții pot fi menținute, altele pot fi transformate sau desființate, iar pentru funcțiile nou-înființate cadrul legal poate impune proceduri de ocupare specifice. Chiar OUG 41/2014, actul prin care a fost reorganizată AFIR, conținea reguli explicite pentru funcțiile de conducere în cazul reorganizării, inclusiv situațiile în care funcțiile se mențin, se desființează sau se ocupă prin concurs. 

Prin urmare, dacă astăzi se vorbește despre o singură agenție, trebuie spus și cine conduce acea agenție, cum este aleasă conducerea și ce se întâmplă cu actualele echipe de management ale APIA și AFIR.

O idee lansată. Multe întrebări rămân în aer.

Emil Dumitru a lansat public ideea unei singure agenții de plată pentru agricultură. Argumentele privind simplificarea instituțională și apropierea dintre atribuțiile APIA și AFIR pot constitui punctul de plecare pentru o dezbatere serioasă.

Dar reforma nu se poate opri la o declarație.

Pentru fermier, important nu este dacă pe ușa instituției scrie APIA, AFIR sau o nouă denumire. Important este dacă banii ajung mai repede, dacă birocrația scade, dacă procedurile devin mai clare și dacă deciziile sunt luate mai eficient.

Pentru angajați, însă, miza este cu totul alta: statutul profesional, păstrarea posturilor, transformarea contractelor, concursurile, criteriile de selecție și viitorul managementului.

De aceea, înainte de a vorbi despre „o singură agenție”, Ministerul Agriculturii ar trebui să explice public care este proiectul concret, ce organigramă este avută în vedere, câte posturi vor exista în noua structură, ce se întâmplă cu personalul contractual al AFIR, ce posturi vor deveni funcții publice, dacă vor exista concursuri și examene și cum va fi stabilită noua conducere.

Altfel, declarația lui Emil Dumitru riscă să rămână doar o idee aruncată în spațiul public, în timp ce întrebările esențiale despre oamenii și structurile celor două agenții rămân fără răspuns.

Emil Dumitru a deschis ușa către o posibilă reorganizare. Acum, însă, trebuie explicat ce se află dincolo de ea.

Simona Man

#comasare, #APIA, #AFIR