Criza tăcută din sectorul lactatelor, o tragedie a unui sector dominat de volatilitate excesivă

Sectorul lactatelor din Uniunea Europeană intră într-o nouă zonă de risc, cu dezechilibre evidente între ofertă și cerere, presiuni geopolitice și o deteriorare accelerată a veniturilor fermierilor. Semnalele sunt clare, iar lecțiile trecutului par ignorate.

Datele recente ale Observatorul Pieței Laptelui din UE confirmă o tendință periculoasă: producția crește, dar piața nu mai poate absorbi acest surplus. În 2025, livrările de lapte au ajuns la aproximativ 135 de milioane de tone până în noiembrie, în creștere față de 133,7 milioane de tone în aceeași perioadă din 2024. Cu alte cuvinte, Europa produce mai mult exact într-un moment în care cererea globală încetinește.

Efectul? Prețurile au început deja să cedeze. După un vârf de aproximativ 53 €/100 kg în septembrie 2025, prețul mediu al laptelui a coborât la circa 49 €/100 kg în decembrie, iar începutul lui 2026 confirmă tendința descendentă. În unele state, situația este dramatică. Belgia devine exemplul cel mai dur: prețul plătit fermierilor a ajuns la doar 38,8 €/100 litri în ianuarie 2026, față de 54,63 €/100 litri în ianuarie 2025 — o prăbușire de aproape 30% într-un singur an.

Aceasta nu este o simplă ajustare de piață. Este un dezechilibru structural care riscă să arunce mii de exploatații în pierdere.

În paralel, contextul internațional complică și mai mult situația. Tensiunile persistente din Orientul Mijlociu mențin costurile energetice la niveluri ridicate, ceea ce se traduce direct în costuri mai mari pentru fermieri — de la furaje până la transport și procesare. În același timp, piețele externe, vitale pentru echilibrul sectorului european, devin tot mai nesigure.

China introduce măsuri de salvgardare pentru anumite produse lactate, reducând accesul exportatorilor europeni pe una dintre cele mai importante piețe globale. Relațiile comerciale cu Statele Unite se tensionează, iar tarifele crescute afectează competitivitatea produselor europene. Într-o piață globalizată, aceste blocaje nu sunt marginale — ele apasă direct pe prețurile interne.

Europa se află, practic, într-un cerc vicios: produce mai mult, exportă mai greu și vinde mai ieftin.

Istoria recentă oferă însă un precedent clar. În timpul Criza lactatelor din 2016, intervenția europeană — printr-o schemă voluntară de reducere a producției — a reușit să stabilizeze piața și să transmită un semnal puternic actorilor din sector. A fost o recunoaștere a unui adevăr simplu: piața laptelui nu se autoreglează suficient de rapid pentru a proteja fermierii.

Astăzi, Belgia readuce această opțiune pe masa deciziei europene. Solicitarea este clară: activarea urgentă a unui program temporar și voluntar de reducere a producției, inspirat din modelul din 2016.

Nu este o propunere radicală. Este, de fapt, un test de realism pentru Bruxelles.

Dacă Uniunea Europeană va continua să reacționeze tardiv, sectorul lactatelor riscă să intre într-o spirală descendentă similară celei din urmă cu un deceniu — dar într-un context geopolitic mult mai fragil. Iar costul nu va fi doar economic, ci și social: ferme închise, lanțuri de aprovizionare fragilizate și o dependență tot mai mare de importuri.

Europa are de ales: anticipează și corectează sau, din nou, plătește nota de plată a inacțiunii.

SIMONA MAN