Criza de oua care a afectat Europa

Autor: Adriana Augustin

Criza ouălor din Europa a afectat România, manifestându-se în special prin rafturi goale în supermarketuri și creșteri de prețuri la sfârșitul anului 2025 și începutul anului 2026. 

Iată principalele motive pentru care această situație s-a resimțit pe piața locală:

• Exporturi masive: Din cauza focarelor de gripă aviară care au devastat efectivele de păsări din Europa de Vest (în special în Germania, Franța și Polonia), cererea externă a crescut. Producătorii români au preferat să exporte cantități record de ouă către aceste țări, unde prețurile oferite erau mult mai mari decât pe piața internă.
• Gripa aviară și legislația UE: Deși România a devenit unul dintre cei mai mari producători de ouă din regiune în 2025, presiunea la nivel european a dus la un deficit general de ofertă. În plus, alinierea la noile reglementări UE privind eliminarea bateriilor pentru găini a pus presiune suplimentară pe producători.
• Creșterea prețurilor: În România, prețul ouălor a urmat tendința europeană, înregistrând scumpiri semnificative. Deși oficialii de la Ministerul Agriculturii au asigurat că producția națională acoperă consumul, mecanismele pieței libere au direcționat marfa spre export, lăsând temporar unele rafturi goale în retail.
• Importuri din surse alternative: Pentru a compensa deficitul, s-a observat o creștere a importurilor din țări non-UE, precum Republica Moldova sau Ucraina.

Din punct de vedere tehnic, afirmația ministrului Florin Barbu reflectă realitatea statistică, însă ignoră dinamica pieței libere. România produce anual aproximativ 5,5 miliarde de ouă, ceea ce acoperă teoretic consumul intern, dar criza de la raft a apărut dintr-un paradox economic.

Iată de ce există discrepanța între declarațiile oficiale și rafturile goale:

• Exportul speculativ: Deși avem destule ouă, producătorii români sunt motivați să vândă masiv în țări precum Germania sau Cehia, unde prețurile oferite sunt mult mai atractive din cauza deficitului masiv cauzat de gripa aviară si le ofera producatorilor romani predictibilitate.

„Presiunea din afară este din ce în ce mai mare pe piața din România, pentru că noi, pe lângă faptul că nu avem gripa aviară, avem și prețuri foarte bune. Și atunci au venit ofertele. Ne-am trezit cu oferte în ultimele cinci-șase luni din toată lumea.  Au venit solicitări și vin în continuare, cu prețuri foarte avantajoase. (…) Astfel, s-a ajuns ca exportul, care uzual reprezenta 7-10% din totalul producției — atât pleca afară — acum să ajungă la 40%. Și eu cred că e chiar mai mult”, a spus Florin Panfile, directorul comercial al unei fabrici de ouă.

• Sezonul rece și biologia: Iarna, păsările din gospodăriile țărănești (care asigură o parte din consumul rural) nu mai produc, mutând întreaga presiune a cererii pe ouăle industriale. Conform Consiliului Monitorizării Prețurilor, această migrare a cererii către retail duce la epuizarea rapidă a stocurilor în supermarketuri.
• Reglementări UE (Cusca vs. Sol): O mare parte din producția românească încă provine din ferme cu baterii (Cifra 3). Pe măsură ce marile lanțuri de magazine refuză aceste ouă din motive de sustenabilitate, oferta de ouă „Cifra 1” sau „Cifra 2” devine insuficientă, generând goluri la raft chiar dacă în depozite există alte sortimente.

Din 2025 până în 2026, prețul ouălor în România a urmat o tendință de creștere accelerată, atingând niveluri record din cauza crizelor suprapuse (gripa aviară, exporturi masive și inflație).

Iată cifrele cheie ale acestei evoluții:

• Creșterea generală: Deși în martie 2025 scumpirea anuală în România era de doar 3,2%, situația s-a agravat spre finalul anului. Până în ianuarie 2026, inflația alimentară a rămas ridicată (9,7% anual), ouăle fiind printre produsele cu cele mai mari creșteri de preț.
• Vârful de preț (Decembrie 2025 – Ianuarie 2026): În supermarketuri, prețul unui cofraj de 30 de ouă a ajuns să fie vândut și cu 35 de lei, o valoare considerată prohibitivă de mulți consumatori. Această explozie a fost alimentată de faptul că aproximativ 40% din producția internă a fost direcționată către export (Franța, Germania), unde prețurile erau mult mai mari.
• Prețul la poarta fermei: În noiembrie 2025, prețul la poarta fermei crescuse deja cu 21% la nivelul UE, punând presiune pe prețul final de la raft în România la începutul anului 2026.
• Proiecții pentru 2026: Banca Națională a României (BNR) a avertizat încă din noiembrie 2025 asupra unei posibile „explozii” de prețuri la ouă în primăvara anului 2026, cu majorări estimate de încă 15% pe fondul cererii crescute pentru perioada Pascală

Rezumatul scumpirilor:

Perioada	Tipul de creștere	Context
Martie 2025	+3,2% (anual)	Sub media UE de 6,7%
Noiembrie 2025	+21% (ferma)	Creștere la nivelul întregii UE
Ianuarie 2026	Nivel maxim istoric	Rafturi goale și preț de până la 1,1-1,2 lei/ou

În concluzie, România suferă de o criză de disponibilitate locală, nu de o lipsă reală de producție. Marfa există, dar „pleacă” acolo unde se plătește mai bine sau nu corespunde noilor standarde de retail.