Când protecția speciilor ajunge să pună în pericol fermierul: România cere reguli europene adaptate realității din teren

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale transmite un mesaj care ar trebui să fie mult mai ferm la Bruxelles: protecția biodiversității nu poate însemna abandonarea fermierului în fața pagubelor produse de fauna sălbatică.

MADR a finalizat chestionarul transmis Comisiei Europene în cadrul „stress test”-ului privind Directiva Păsări și Directiva Habitate, proces prin care Bruxelles-ul analizează modul în care cele două acte legislative funcționează în practică și dacă generează suprapuneri, dificultăți sau sarcini administrative inutile.

Din perspectiva agriculturii românești, problema este însă mai profundă decât birocrația.

Este vorba despre cine suportă costul protecției biodiversității.

Pentru că, atunci când o cultură este distrusă, când un crescător își pierde animale sau când o fermă piscicolă este afectată de atacurile păsărilor ihtiofage, pierderea nu este suportată de o directivă europeană. Este suportată de fermier.

Protejăm speciile, dar cine protejează fermierul?

România are nevoie de biodiversitate și trebuie să-și protejeze patrimoniul natural. Dar protecția mediului nu poate fi construită împotriva celor care lucrează terenul, cresc animale sau produc hrană.

În documentul transmis Comisiei Europene, MADR atrage atenția asupra problemelor generate de anumite specii protejate, menționând explicit ursul brun, ciorile și cormoranii, ale căror populații pot produce pagube importante agriculturii, zootehniei și acvaculturii.

Mesajul este clar: dacă o specie ajunge într-un nivel favorabil de conservare și populația sa crește semnificativ, managementul ei trebuie să poată fi adaptat realităților din teren.

Nu poate exista o politică de conservare eficientă dacă aceasta ignoră efectele economice și sociale asupra comunităților rurale.

Fermierul nu poate fi transformat în „plătitorul” biodiversității

Una dintre marile probleme ale actualului sistem este distanța dintre decizia administrativă și realitatea din fermă.

La Bruxelles se stabilesc obiective de conservare. La București se stabilesc proceduri. În teren însă, fermierul este cel care trebuie să suporte consecințele atunci când aceste politici produc dezechilibre.

O vacă ucisă. O stână atacată. O cultură distrusă. Un iaz piscicol golit de pește.

Pentru un funcționar poate fi o statistică.

Pentru fermier poate însemna munca și venitul unei întregi familii.

De aceea, simplificarea procedurilor de derogare, solicitată de MADR, nu trebuie privită ca o încercare de slăbire a protecției mediului. Din contră, poate reprezenta o încercare de a construi un sistem de management al speciilor mai responsabil și mai apropiat de realitate.

Știință, nu ideologie

Un principiu trebuie să stea la baza viitoarei politici europene: deciziile privind fauna sălbatică trebuie luate pe baza datelor științifice și a situației reale din fiecare stat membru.

Europa nu are aceleași ecosisteme, aceleași densități ale populațiilor de animale sălbatice și nici aceleași sisteme agricole.

Ceea ce poate fi o problemă minoră într-o țară poate deveni o amenințare serioasă pentru agricultură în alta.

De aceea, România are dreptul să ceară flexibilitate și instrumente de intervenție adaptate situației naționale.

Securitatea alimentară începe în fermă

Într-o perioadă în care Europa vorbește tot mai mult despre securitate alimentară, competitivitate și reducerea dependențelor externe, este contradictoriu ca fermierii europeni să fie lăsați fără instrumente eficiente pentru protejarea producției.

Nu poți cere fermierului să producă mai mult, să respecte standarde tot mai stricte și să investească în sustenabilitate, în timp ce îi limitezi capacitatea de a-și proteja exploatația.

Conservarea biodiversității și agricultura performantă trebuie să meargă împreună.

Dar pentru acest lucru este nevoie de reguli clare, despăgubiri corecte, proceduri rapide și un management real al speciilor care produc pagube.

Mesajul României către Bruxelles trebuie să fie unul simplu:

Protejăm natura. Dar protejăm și omul care muncește în mijlocul ei.

Iar fermierul român nu trebuie să devină victima unei politici de conservare aplicate fără să țină cont de realitățile din teren.

#AGROEXPERT #FermieriiRomâni #Agricultură #MADR #Biodiversitate #DirectivaHabitate #DirectivaPăsări #FaunaSălbatică #Fermieri #Zootehnie #Acvacultură #SecuritateAlimentară #PoliticiAgricole #AgriculturaRomânească

SIMONA MAN