Enter your email address below and subscribe to our newsletter

ANSVSA, captivă în trecut? Soluția românească ce putea salva exportul de animale vii, dar a fost ignorată ani la rând

România plătește astăzi prețul lipsei de viziune și al refuzului de a adopta soluții moderne în domeniul sanitar-veterinar. În timp ce mii de crescători de animale suportă consecințele restricțiilor la exportul de animale vii, iar economia agricolă pierde milioane de euro, autoritățile continuă să caute vinovați acolo unde ar trebui să ofere soluții.

De fiecare dată când apar focare de boală sau când România este blocată pe piețele externe, explicația oficială este aceeași: fermierii și ciobanii nu respectă regulile privind mișcarea animalelor.

Dar o întrebare devine inevitabilă:

Ce a făcut ANSVSA pentru ca aceste mișcări să poată fi controlate în timp real?

O soluție românească exista încă din 2020

În cadrul unui proiect pilot realizat în județul Alba, specialiști români au demonstrat că România putea avea încă din 2020 unul dintre cele mai moderne sisteme digitale de monitorizare a animalelor din Europa.

Sistemul folosește senzori montați pe crotaliile animalelor și permite monitorizarea permanentă a deplasării acestora.

Mai mult decât atât:

  • fiecare animal este identificat instantaneu;
  • istoricul sanitar este disponibil în timp real;
  • traseul este urmărit automat;
  • orice abatere este semnalată imediat;
  • dispariția unui animal din traseul autorizat este detectată automat.

În timpul demonstrației au fost realizate inclusiv teste împreună cu Poliția Română.

Fără oprirea camionului, folosind doar aplicația instalată pe telefonul mobil, polițistul putea vedea instantaneu:

  • ce animale sunt transportate;
  • starea lor de sanatate;
  • pașaportul fiecărui animal;
  • dacă transportul este legal.

Practic, controlul devenea digital, rapid și imposibil de fraudat.

Cea mai mare „problemă” a sistemului

Există însă o ironie amară.

Singurul „defect” al acestei tehnologii este că nu mai permite transportul ilegal de animale.

Orice animal plecat dintr-o exploatație și neajuns la destinație ar fi fost identificat imediat.

Nu mai exista loc pentru:

  • documente completate ulterior;
  • trasee modificate;
  • animale dispărute;
  • transporturi neautorizate.

Exact ceea ce legislația europeană urmărește de ani de zile.

ANSVSA a fost prezentă. Dar a ales tăcerea.

La demonstrațiile organizate în 2020 au participat reprezentanți ai DSV, ai ANSVSA și chiar un secretar de stat.

Autoritățile au văzut sistemul funcționând.

Au văzut că poate fi integrat în Registrul Național al Animalelor.

Au văzut că tehnologia există.

Au văzut că este realizată în România.

Și totuși…

Nu a urmat absolut nimic.

Niciun proiect național.

Nicio etapă de implementare.

Nicio analiză publică.

Niciun răspuns.

Nici măcar un feedback oficial.

Astăzi, vina este pusă tot pe fermieri

În loc să implementeze instrumente moderne de control, ANSVSA continuă să transfere responsabilitatea către crescătorii de animale.

Dar fermierii nu pot fi transformați în țapi ispășitori pentru lipsa digitalizării instituțiilor.

Nu ciobanul trebuie să inventeze sisteme informatice.

Nu fermierul trebuie să construiască infrastructura digitală a statului.

Nu producătorii sunt cei care trebuie să rezolve incapacitatea administrativă a autorităților.

Rolul ANSVSA este să prevină, să monitorizeze și să controleze.

Iar în anul 2026 aceste obiective nu mai pot fi realizate doar cu registre, hârtii și verificări întâmplătoare.

Costurile nu mai pot fi invocate

Poate cel mai important argument este că această tehnologie nu presupune investiții uriașe.

Specialiștii români au dezvoltat un dispozitiv cu cost redus și autonomie de aproximativ doi ani.

Animalul poate fi urmărit permanent:

  • în fermă;
  • în timpul transportului;
  • la frontieră;
  • pe vapor;
  • până la destinația finală.

Practic, România ar fi putut oferi partenerilor comerciali garanția trasabilității complete.

Exact ceea ce solicită piețele externe.

Cine răspunde pentru anii pierduți?

Aceasta este întrebarea pe care fermierii au dreptul să o adreseze.

Dacă soluția exista încă din 2020…

Dacă autoritățile au asistat la demonstrații…

Dacă regulamentul european impunea digitalizarea registrului de mișcare a animalelor…

De ce nu a fost implementată?

Cine își asumă pierderile suferite de crescătorii români?

Cine răspunde pentru exporturile compromise?

Cine răspunde pentru imaginea României pe piețele internaționale?

România are nevoie de decidenți, nu de spectatori

În agricultură nu mai este suficient să constatăm problemele.

Trebuie să implementăm soluțiile atunci când ele există.

Iar în acest caz soluția este românească, testată, funcțională și validată în teren.

Guvernul României are obligația să analizeze urgent această tehnologie și să decidă dacă interesul național este reprezentat de digitalizare și trasabilitate sau de menținerea unui sistem depășit, care reacționează doar după apariția crizelor.

Pentru că adevărul este unul singur:

România nu pierde exporturile de animale vii din lipsa tehnologiei. România le pierde din lipsa deciziei de a folosi tehnologia pe care o are deja.

SIMONA MAN

#ANSVSA #ExportAnimaleVii #Digitalizare #AgriculturaRomaniei #Zootehnie #Trasabilitate #FermieriRomani #Ovine #Bovine #Caprine #SigurantaAlimentara #TehnologieRomaneasca #InovatieRomaneasca #SmartFarming #AgriTech #RomaniaAgricola #ProtectiaAnimalelor #SanatateaAnimalelor #ExportRomania #DigitalizareAgricola #GuvernulRomaniei #Responsabilitate #AgroExpert #SimonaMan #ViorelMarin